Statuia împăratului Traian din București

De la Neciclopedie
Salt la: navigare, căutare
Împăratul Traian înainte de a intra să se îmbăieze la termele din Călan, unde i s-au furat şi hainele şi lesa Lupoaicei, pe care o scotea zilnic la pipi în parc
Tânără sclavă dacă privind admirativ la anatomia Împăratului de sub lupoaică
Traian cu Lupoaica la Sevilla, pe malul Guadalquivirului, vrând parcă să azvârle lupoaica în apele râului
Traian cu Lupoaica la Roma şi copia sa infidelă de la Bucureşti

Se crede că Statuia împăratului Traian, ajunsă pe căi de nimeni ştiute la București, a fost plămădită de Basileus Gordusensis Magnus, stră-stră-stră- moşul lui Vasile Gorduz, după ce l-a pândit pe Împărat la băile romane (termele termostatate) de la Călan, pe când acesta îşi făcea planuri de privatizare a viitorului Combinat, şi, pe ascuns, l-a schiţat într-o poziţie de neputinţă, cu mâinile poziţionate astfel încât policele flexate în sus să formeze un triunghi scalen cu prepuţul imperial, flexat în jos.

Detaliu ilustrând bărbăţia Împăratului, între două labe
(ambele ale Lupoaicei)
Puiul Lupoaicei învăţând să leviteze. Se vede că încă nu a ajuns la înălţimea Lupoaicei, pe care Împăratul e gata să o prindă dacă îi trece brusc starea de levitaţie

Există câteva lucrări, încă nepublicate, ale unor reputați antropologi comparatiști, specialiști în iconografie străveche a Spațiului Carpato-Danubiano-Pontic, și ale unui colectiv restrâns, dar devotat, de zoofilologi de renume, care au realizat măsurători derivate din tabelele de calcul elaborate de Cesare Lombroso, din care pare să rezulte, indubitabil, că în copiile Lupei Capitolina existente în România, dispuse teritorial după o schemă stelară congruentă cu teoria Expansiunii Universului, nu sunt reprezentați Romulus și Remus, ci Traian și Decebal, ca prunci inocenți, sugând concurențial din laptele mamei adoptive ale fondatorilor Romei.

Ce-a mai rămas din Lupa capitolina după ce a ajuns la Bucureşti, pe mâna Împăratului (Lupa triţâţată)

Această nouă descoperire vine în sprijinul teoriei tot mai larg receptate, că Statuia împăratului Traian din București, produsă în serie de vestitele ateliere paneuropene Basilii Gorduzensis Imperatoris Multistatuae îl reprezintă pe împărat după ce l-a învins pe Decebal, purtând în brațe lupoaica căreia i-a amputat țâțele predilecte ale lui Decebal, spre veșnică uitare a rușinii ce-a pățit-o prin înfrângerea în Primul Război Daco-Roman. Cele trei țâțe rămase, din care a supt Traian, sunt un omagiu apoteotic adus victoriei din al Doilea Război Daco-Roman și împreunării fulgurante și frenetice a legionarilor romani, de mult stătuți, cu femeile dace adultere, dar patriote, care a culminat cu zămislirea poporului român.

Renumiţi istorici protocronişti, combătând hotărât această interpretare, au ajuns la concluzia că Lupoaica cu 3 ţâţe a reprezentat, de fapt, o proorocire antică a Unirii Ţărilor Româneşti (istoricii, împărţiţi în două tabere "de creaţie", continuă să polemizeze dacă e vorba de unirea sub Mihai Viteazu' sau de cea sub Ferdinand Întregitorul), iar faptul că aceasta este acum atât de sfrijită, prizărită şi costelivă (pentru specialişti « emaciată ») se datorează faptului că, rând pe rând, imperiile din jur i-au supt laptele şi mierea, vlaga şi aurul, prădăciune ce avea să culmineze cu intrarea în Uniunea Europeană şi în NATO a ceea ce a mai rămas din România Mare (deci, tot la unirea sub Ferdinand Întregitorul trebuie să se fi referit proorocirea, dar "ceilalţi" nu vor să recunoască în nici un chip, pentru că altfel ar trebui să dea de băut la Calul Bălan, unde se ţine Balul Călan).

Studiind trăsăturile morfo-fiziologice ale Lupoaicei emaciate, reprezentanţi de vază ai Asociaţiei Chinologice au stabilit că există o probabilitate remarcabilă ca aceasta să fie de fapt o jigăraie, mai precis o cotarlă, şi au înaintat un proiect de lege prin care să se perceapă redevenţe substanţiale pentru faptul că jigania este supusă oprobriului public, terfelindu-i-se astfel demnitatea canină, de către oameni îmbuibaţi şi supraponderali, care se bulucesc să se fotografieze alături de ea. Profitul urmează să fie încasat de o Fundaţie nonprofit şi redistribuit pe criterii etice şi estetice. Parlamentari dezinteresaţi condiţionează votarea legii de primirea lor ca membri cu drepturi depline ai Fundaţiei.

Faptul că potaia pare să leviteze este pus de o echipă de gastroenterologi pe seama flatulenţei cronice, neînsoţite de o evacuare frecventă, abundentă și necontrolată, a gazelor din intestine, ştiut fiind că acestea sunt mai uşoare decât aerul. Aflând ştirea, membrii Cercului Mâinilor Îndemânatice de la şcoala ajutătoare au propus să i se ataşeze potăii un motor alimentat cu respectivele gaze, pentru a putea participa şi ei la concursul interşcolar de zepeline teleghidate.

Poeţi de largă respiraţie, unii inspiraţi şi alţii expiraţi, i-au ridicat ode în metrică antică Împăratului Traian, din care rezultă clar că o statuie a împăratului Caligula, purtând în braţe calul Incitatus, pe care l-a făcut senator, nu şi-ar fi avut locul pe treptele ample pe care a poposit Traian. Pe de altă parte, critici cârcotaşi şopteau insidios prin colţurile Rotondei, că Împăratul Caligula şi-ar fi putut încăleca senatorul, rezultând o splendidă statuie ecvestră, în timp ce Traian, dacă încăleca Lupoaica, ar fi rezultat o statuie lupestră. Şi cum Lupoaica sa levitează, ar fi putut pluti deasupra soclului, ancorat cu o parâmă, pentru a nu dispărea în zare în cazul în care Lupoaicei îi venea totuşi să facă pe zepelinul.

Un comentator reia ideea apologeţilor lui Gorduz, afirmând că dacă cineva privește în ansamblu această statuie va remarca o simetrie verticală și orizontală care trimite în mod evident la simbolul crucii. Această cruce completează simbolistica monumentului. La ce cruce s-o referi? Evident, la cea pe care a fost pironit Hristos. Un simbol sfânt. Traian a fost homosexual. Lupoaica levitează. Închipuiţi-vi-l pe Hristos pironit cu o mână pe coada Lupoaicei şi cu cealaltă pe coada lui Draco, simbolul dacic. Cum va fi fost stabilizat să nu plece levitând? Poate pironit din spate, că doar acolo veghea pofticios Traian!

Deşi Traian ot Bucuresci, păzind Lupoaica levitândă, este frate geamăn cu reprezentarea sa de la Roma, nu se poate să nu observi că există o diferenţă. Majoră. La statuia din Roma orificiul terminal din coada lui Draco dacic nu este obturat, permiţându-i aerului intrat prin gura de lup să iasă pe acolo şi să producă, astfel, acel zgomot înfricoşător, amestec de fluierat şi răget, menit a îngrozi inamicul. În schimb, la copia sa infidelă de la Bucureşti, coada lui Draco este astupată. Practic, băgându-i un dop în cur, i s-a închis gura, făcându-l să amuţească. Politologi experţi în manipularea prin presă au scris cu cerneală simpatică în carneţelul lor de amintiri din şcoală că aceasta este o dovadă peremptorie a cenzurii şi limitării libertăţii cuvântului în România, sub Traian.

Împăratul Traian cu Cerberul

Pe baza unor relicve găsite accidental, de căutători de meteoriţi, în ruinele unei bazilici paleocreştine delabrate şi prădate de predicatori păgâni, arheologi laponi au emis ipoteza, foarte plauzibilă de altfel, că statuia îl reprezenta, iniţial, pe Împărat cu Cerberul în braţe, pe care îl duce la veterinar, pentru a-i face un serviciu lui Hades. Ulterior, deoarece mai avea nevoie de bronz spre a-i face un falus maiestos Satirului, Basileus Gordusensis Magnus a mai împuţinat din capete, stricând însă echilibrul dinamic al compoziţiei comemorative.

Există istorici care insinuează, pe faţă, dar anonim, că Lupoaica nu este un cerber amputat, ci un simbol al memoriei Epocii Ceauşescu, deoarece cele două cozi, una plecând din cur şi alta din gât, vor să simbolizeze faptul că poporului român i-au stat în gât cozile la care se aşeza încă din noapte, având astfel ocazia unică de a fi martor la momentul când mijeau zorile şi plăcerea sublimă să-i urmărească Soarelui cursul pe bolta cerului până ce acesta se înălţa la 12 suliţi pe cer, ajungând la Zenit, de unde le producea cu voluptate insolaţii pensionarilor răbdători.

În pregătirea momentului includerii discrete a statuii în lista secretă a patrimoniului grotesc al UNESCO, Primăria Capitalei a supus la vot un proiect de hotărâre prin care trotuarul din faţa statuii să fie acoperit cu foiţă de aur şi să primească, în mod festiv, denumirea «La ăla cu cucul gol şi căţeaua zburătoare cu fular la gât în braţe». De Ziua Naţională, de cucul gol va fi legată o panglică tricoloră, cu o fundă mare, cu capetele atârnând ca cucul. Pentru cazul că nu va bate vântul, edilii au hotărât instalarea unui ventilator, astfel ca Împăratului să i se fâlfâie[1] de ziua noastră naţională.

Specialişti reputaţi în genealogie animală au stabilit pe baza ADN-ului mitocondrial că lupoaica din braţele Împăratului Traian se trage în linie dreaptă din Lupa capitolina, iar numele ei prezumat este Elena, informaţie încă neconfirmată din 3 surse independente. Cert este că, întrebat fiind, Împăratul nu a negat, situaţie în care s-a aplicat principiul "Şi tăcerea este un răspuns" care, coroborat cu dictonul "Tăcerea e de aur", ne poate lumina cu privire la averea genetică a lupoaicei. S-a infirmat categoric că ea a mâncat-o pe bunica Scufiţei Roşii, deoarece surse din serviciul de medicină legală, care au dorit să-şi păstreze anonimatul, au confirmat, "pe surse", că respectivul lup avea dinţii mari în timp ce Lupoaica are ţâţele mari. Din păcate, un mamoş bătrân crede că lupoaica suferă de mastită, din cauza stimulării excesive şi repetate a mameloanelor.

O echipă de tumorologi amatori cu îndelungată experienţă în domenii conexe a stabilit cu precizie că excrescenţa din ceafa lupoaicei ar putea fi o formă rară de tumoare benignă, acoperită cu solzi, ca ai unui şarpe. Au format o echipă mai mare, interdisciplinară, cu heraldişti specializaţi şi în herpetologie, pentru a studia periodicitatea năpârlirii tumorii serpentiforme, din dorinţa de a înţelege dacă Împăratul ar fi putut să folosească pielea năpârlită ca prezervativ (nlat. praeservativus) pentru falusul său imperial care, când este în erecţie, poate fi folosit şi ca sceptru. Dacă s-ar confirma ipoteza de lucru privind această prezumată utilizare anticoncepţională, ar putea fi pusă sub semnul întrebării însăşi teoria etnogenezei poporului român.

În general, popoarele se laudă cu victoriile asupra inamicilor, pe care i-au supus şi subjugat, iar învinşii le poartă ură eternă cuceritorilor împilatori. Sociolingvişti versaţi în malversaţii istorice au relevat faptul că poporul român, în schimb, e mândru de înfrângerea suferită din partea lui Traian, de reprezentarea sa pe Columna Traiană (chiar dacă în calitate de popor învins şi ulterior jefuit), de pierderea limbii strămoşilor şi de încuibarea acelei lingua franca, adusă de legiunile triumfătoare, spre a deveni din limbă vehiculară o "supra-limbă" a unor elite conducătoare, ce au pactizat cu învingătorul, pentru a le fi bine şi cald în iarna istoriografică ce a urmat. Căci, vorba lui Traian: Hiems non similis aestas est![2]

Opinii critice[modificare]

Publicistul Miron Manega:

Gorduz a eliminat din simbolul Romei două personaje: Romulus şi Remus. Ele nu-s acolo. Capul lupoaicei, pus în dimensiune reală, în bronz, are o zvâcnitură spre stânga care generează corpul şarpelui, astfel încât vedem simultan şi lupoaica, şi steagul dacic. Şarpele nu este însă întreg, este frânt, iar partea care lipseşte o întâlnim la extrema opusă, pe post de coadă a lupoaicei. Avem astfel o dublă posibilitate de citire a elementelor componente: fie ca transfigurare a lupoaicei în steagul dacic, fie invers – a steagului în lupoaica romană. Iar poziţia lui Traian este nefirească: el nu pare că ţine în mod voluntar lupoaica în braţe. Pare că altcineva i-a pus-o în braţe, ca pe o fatalitate – artistul, în cazul de faţă.
Traian, ai cărui urmaşi a descoperit Elena Udrea că suntem

Horia Gârbea:

Lucrarea e frumoasă, dar simbolistica ei e cam încărcată și cam complicată și se pretează la ironii mai groase sau mai fine. O togă putea salva decența împăratului care desigur nu se arăta poporului roman, nici celui dacic, învins, cu mătărânga la vedere, fie și în vremurile acelea de atletism olimpic. Iar sexul său putea fi mai imperial.

Radu C. Crahmaliuc:

Statuia lui Traian de pe treptele Muzeului de Istorie înfăţişează un om dezbrăcat atingând în mod foarte inadecvat în zona genitală o căţea cu malformaţii şi atât.

O anume Cristina:

Totul este destul de serios, de fapt cât de serios poate părea cineva gol care arată ca şi cum şi-ar duce câinele in baie, să îi facă duş. Împăratul arată lovit de prostraţie, cu braţele întinse a resemnare, iar Lupoaica pare aşezată fals în mâinile lui, ca un câine împăiat.

Radu Pavel Gheo:

Am priceput că statuia e creaţia unui mare artist, dar zău că arată penibil. Unde-i măreţia imperială? Unde-i grandoarea istorică? Unde-i emoţia istorică? Şi, în primul rând, ce naiba îi face insul ăla în pielea goală bietei căţele? Că pare tare speriată! O duce la vaccinat? Şi ce-are la gât câinele: un fular? O tumoră? Sau, poate, nici nu-i căţea adevărată? E cam ţeapănă… Pare mai degrabă un bibelou mare, cu care omul a fugit panicat din casă pe timpul unui cutremur din Bucureşti – ştiţi, atunci când iei disperat ce-ţi pică în mână şi fugi afară. Acum stă triumfător şi priveşte spre nemurire, cu o fracţiune de secundă înainte de clipa când se va limpezi, îşi va coborî privirea şi se va întreba nedumerit “Ce naiba am cărat eu cu mine aici?”

Raiden:

Republica România îl cinsteşte pe Împăratul cuceritor cu o "operă de artă" cel puţin discutabilă. TRAIANVS MAXIMVS PENIBILIS. Un Traian gol-puşcă, ţinând în braţe o căţea (aparent lupoaică), din gâtul căreia iese o tentaculă. …Totuşi, mi se pare că anumite părţi ale corpului sunt disproporţionate. Nu am idee de unde avea autorul date.

O doamnă care gesticulează a lehamite în faţa nudului:

„Ce ne mai miră că e gol? Singurele legături ale romanilor cu dacii au fost sexuale".

Doi anonimi în dialog:

Statuia cu Traian şi Lupoaica este, în cel mai bun caz, o caricatură extrem de cinică a genezei poporului român… iar dacă s-a intenţionat „să se facă mişto” de acest prim episod al istoriei românilor, atunci le acord nota 10 tuturor celor care au conspirat pentru dezvelirea ei. Şi apreciez în mod deosebit ironia fină ce rezultă din locul ales pentru plasarea ei: nu oriunde, nu la vreo răspântie de prin Centrul Istoric, înconjurată de crâşme pentru turişti (unde ar fi existat ceva şanse să se potrivească), ci chiar în faţa Muzeului Naţional de Istorie!... aşa că statuia pare a transmite vizitatorilor muzeului un mesaj cât se poate de clar: lasciate ogni speranza, voi ch'entrate...
... știi că mi-a trebuit ceva pînă m-am prins de coada a doua, aia băștinașă de "Draco"... stă orizontal, ca o eșarfă în vînt puternic, m-am prins acu'. Iniţial am crezut că fata ţine picioru' din dreapta-faţă întins înainte, ca un soi de salut roman, gen "slavă cuceritorului", abia la final am numărat picioarele și "bingo", m-am prins.

Redacția inliniedreapta.net:

Împăratul Traian este un simbol, pentru că de personalitatea lui este legată identitatea noastră: limba pe care o vorbim, credinţa creştină, ce a prins rădăcini prin coloniștii romani, şi apartenenţa la civilizaţia europeană. Statuia Împăratului Traian, înfățișat ca nud, sub pretextul unei „metafore artistice”, pe treptele Muzeului de Istorie al României,… este percepută de public drept o batjocură, nicidecum drept un monument care să îndemne la respectul cuvenit unui întemeietor al națiunii noastre.

Primarul Sorin Oprescu:

"E pentru prima dată când apare într-o formă din asta să-i spunem urbanistică mai deosebită. Îţi arată puritatea corpului omenesc, la urma umei sunt medic, are de ce să vă fie ruşine de corpul dumneavostră? Niciodată."

Dr. Ernest Oberländer Târnoveanu:

E superbă metafora genezei poporului român – capul lupoaicei romane care se îmbină cu stindardul dacilor. Din păcate, realizarea artistică nu se ridică la înălţimea ideii, drept care unii cetăţeni au considerat că văd, de fapt, un câine care mănâncă salam şi face cârnăciori subţiri…

Ginel Oboreanu:

Io, privind, găsesc două însemnătăţi: că de la Traian am rămas în curu' gol, lucru întâmplat şi sub acest Traian, iar maidanezii au fost un dar al împăratului, pe care, noi, urmaşii Romei, ar trebui să-i ţinem la loc sfânt, cum este vaca pe Gange… Mens sana in corpore nudo!

Anonim semnând „Herr Direktor”:

Poate se îndură nişte ţigani să o fure dracului, să o vândă la fier vechi... da’ noaptea cred că nici ăştia nu au curaju’ să se apropie…

Maria Diana Popescu, Stuttgart:

Sîntem singura ţară din lume care îşi elogiază cotropitorii. Romanii ne-au cucerit pentru sclavi, femei şi aur. Aurul dacic i-a salvat pe romani, a căror economie era pe butuci. Ciudat, nu? În scrierile istorice, Decebal a fost cel care a rămas fără viaţă după ce cotropitorul Traian i-a distrus capitala, a furat aurul şi femeile şi i-a colonizat pe daci.

Elena Udrea:

"Noi suntem urmașii lui Traian, ai lui Traian Băsescu!"

Note[modificare]

  1. Cred că este evident că textul se referă la panglica tricoloră, care trebuie să Fălfâie în vânt / Zălog de legământ / Întâiul meu cuvânt...
  2. Expresie latină cu semnificaţia sibilinică Iarna nu-i ca vara!

Vezi şi[modificare]

  • Vandalizata in octombrie 2017[1]

[Fișier:http://www.b1.ro/thumbs/int/2017/10/01/-253947.jpg]