Plagiat

De la Neciclopedie
Salt la: navigare, căutare

Plagiatul reprezintă însuşirea ideilor, metodelor, procedurilor, tehnologiilor, rezultatelor sau textelor unei persoane, indiferent de calea prin care acestea au fost obţinute, prezentându-le drept creaţie personală. [1]

Autorul real poate fi o persoană, o organizaţie, sau poate include mai multe persoane sau organizaţii, inclusiv o comunitate de contributori - precum Wikipedia. Indiferent de tipul autorului real, şi de forma de publicare (anonimă, sub pseudonim, sau sub numele real), preluarea creaţiei acestuia fără specificarea corectă a sursei reprezintă plagiat. De asemenea, plagiatul este distinct de încălcarea drepturilor morale ale autorului sau de încălcarea drepturilor de autor. De exemplu, susţinerea publică unei lucrări de diplomă cumpărate de la o firmă specializată în redactarea lucrărilor de diplomă reprezintă plagiat - deşi nu încalcă nici un fel de drept de autor sau de proprietate intelectuală. [2].

Cuvântul „plagiat“ vine, din latinescul „plagium“, care se traduce prin „a vinde altora sclavi furaţi sau care nu aparţin vânzătorului“. Termenul şi-a păstrat până acum sensul originar, pentru că el este, din punct de vedere semantic, sinonim cu furt.

În zilele noastre, plagiatul este accentuat de internet şi de uşurinţa de a prelua online lucrări de doctorat, de cercetare, articole, idei, imagini. Plagiatul bazat pe texte din reţea este denumit în prezent plagiat online.

În Statele Unite ale Americii, un student care copiază pentru a trece un examen sau pentru a obţine un calificativ bun la o materie de studiu este pedepsit prin eliminarea din toate universităţile statului pe teritoriul căruia s-a petrecut fapta de plagiat. Pedeapsa este deosebit de gravă, deoarece orice cetăţean al SUA beneficiază de reduceri de taxe numai în statul în care trăieşte. Dacă este obligat să plece din statul în care trăieşte, nu-şi poate face studiile decât prin plata integrală a taxelor universitare. [3]

Existenţa contrafacerii sau a plagiatului se stabileşte, în principiu, pe baza de asemănări şi nu de deosebiri. Simpla existenţă a unor deosebiri nu apără de învinuirea de plagiat, dacă se dovedeşte existenţa şi importanţa asemănărilor. Stabilirea existenţei plagiatului este, prin urmare, o "problemă de fapt" [4]

Sunt permise, fără consimţământul autorului, şi fără plata vreunei remuneraţii, următoarele utilizări ale unei opere aduse anterior la cunoştinţa publică, cu condiţia ca acestea să fie conforme bunelor uzanţe, să nu contravină exploatării normale a operei şi să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de exploatare: (...)

  • b) utilizarea de scurte citate dintr-o operă, în scop de analiză, comentariu sau critică ori cu titlu de exemplificare, în măsura în care folosirea lor justifică întinderea citatului. [5]

Note[modificare]

Vezi şi[modificare]