Muzică clasică

De la Neciclopedie
Salt la: navigare, căutare

Muzica clasică este fără doar şi poate genul de muzică cel mai frumos şi mai desăvârşit existent pe pământ şi creat vreodată de om. Multi spun ca este muzica de sorginte divina oferite omului ca dar de la Dumnezeu. Majoritatea genurilor muzicii uşoare şi de consum cu excepţia muzicii rock (un gen care din punctul de vedere al interpretării, mesajului şi instrumentaţiei se apropie cel mai mult de muzica clasică), jazzului şi a muzicii populare (cu sensul de folclorică) autentice sunt nişte genuri simpliste şi o adevărată jignire la adevărata artă. Capodoperele muzicale ale acestui gen alintă urechile şi reduc semnificativ depresia şi gândul la suicid, dezvoltă creierul şi duc la creşterea coeficientului de inteligenţă al ascultătorului. Atenţie, asta nu înseamnă că prin ascultarea acestora, prostalăii devin genii, se spune doar că omul mai iese din prostie prin ascultarea acestor bijuterii muzicale, datorită efectului Mozart.

Mulţi muzicologi şi melomani au dubii despre începuturile muzicii clasice în Europa de Vest. Aşa pornesc deseori cele mai multe răfuieli, bătăi, partide de wrestling sau scuipături între oamenii care au aceeaşi pasiune. Cert este că muzica aceasta există pe planeta Pământ de aproximativ 400 de ani de când a avut loc debutul primelor opere.


Beneficiile muzicii clasice[modificare]

Muzica clasica, este la sensul propriu si cel mai serios cel mai bun gen de muzica posibil, intrucat este benefic si face miracole:

  • Vacile dau cu cel putin 25% mai mult lapte dupa ce asculta Vivaldi, Mozart, Beethoven sau Brahms, iar culturile agricole din sere si de pe camp cresc mai mari si dau frute mai mari si mai frumoase, o simfonie a lui Beethoven poate astfel sa salveze un sat intreg de la foamete
  • Muzica clasica reduce depresia si scoate din mintea oamenilor care sufera din dragoste sau din alte cauze personale gandul la sinucidere. Este un antidepresiv auditiv ce da roade in 78% din cazuri
  • Muzica clasica scoate demonii si dracii din oameni, fiind foarte buna pentru exorcizarea celor posedati de duhuri rele...Orice compozitor poate fi bun in procesul de exorcism, in afara de Giuseppe Tartini si Niccolo Paganini, despre care se spune ca au facut pactul cu diavolul.
  • Muzica simfonica ajuta copiii cu autism, daca vezi un copil ca este exact ca un extraterestru prins pe Terra care nu comunica, nu se uita la nimeni, nu vorbeste cu nimeni si nu vrea sa fie atins, nu mananca, nu se caca sau se pisa, ce anume poate rezolva problema? Muzica clasica! Singura muzica de pe Pamant care ajuta copii cu autisti sa fie normali si sa fie vindecati de aceasta boala din nastere.
  • Muzica clasica a stopat 2 posibile razboaie mondiale: Criza Rachetelor din Cuba era sa genereze un razboi intre Statele Unite, URSS si fortele aliate atat de mare, incat putea sa faca praf intreaba umanitate. Noroc ca J.F. Kennedy a rezolvat Criza Rachetelor din Cuba si a reusit sa transmita omenirii un mesaj de pace, punand Filarmonica din Philadelphia (una singurele trei filarmonici din toata America, celelate fiind cele din Boston si New York) sa interpreteze Ode to Joy (Oda Bucuriei) din Simfonia a IX-a de Ludwig van Beethoven, in timp ce tinea un discurs. Cum presedintele Kennedy se caca pe el, tremurand si se balbaia de emotii, lumea nu l-a ascultat, asa ca piesa corala a lui Beethoven a rezolvat problema. Al doilea caz a fost in iarna anului 2014 cand Rusia a invadat Ucraina pentru Crimeea. S-ar fi soldat cu un Al Treilea Razboi Mondial, daca Filarmonica din Kiev nu ar fi cantat pe postul national ucrainean piese de Tchaikovsky, Prokofiev si Rachmaninof. Apreciind acest lucru, rusii s-au retras cu armata din Ucraina in martie fiind impresionati de dedicatiile pe care le-au facut ucrainienii si nici nu au mai aruncat cu bomba atomica asa cum a fost planuit de Putin. Muzica clasica a avut momente cand chiar a unit oamenii din toata lumea impreuna, astfel armonizandu-i.

Preconceptii legate de muzica clasica[modificare]

Nr. 1: Muzica clasica este plictisitoare. Muzica clasica nu poate plictisi decat o persoana insensibila care nu are inima sau suflet pentru a simti armonia si frumusetea muzicii. Daca te poti plictisi la capodopere ca Simfonia a IX-a de Beethoven, La Traviata de Verdi, Carmen a lui Bizet sau Anotimpurile lui Vivaldi atunci inseamna ca ori degeaba ai trecut prin viata si nu ai invatat nimic din ea si trebuie sa fii trimis la reeducare, ori esti intr-un stadiu grav de depresie si nu te mai poti bucura de nimic ce iti ofera aceasta lume. Unele piese pot fi plictisitoare ca acele melodii lente de la incepututul Barocului (adica cele compuse in intervalul 1590-1650), unele piese camerale si mai toate piesele atonale a unor afoni care au masacrat muzica precum Arnold Schoenberg, Alban Berg, Anton Webern si Karlheinz Stockhausen. Daca ai ascultat o capodopera de Beethoven si o consideri plictisitoare inseamna ca ai trecut prin viata ca gasca pe apa.

Nr. 2: La opera se tipa. Tipic taranilor cocalari cu lant de aur la gat, pantaloni smecheri si care isi fac un obicei de a scuipa seminte, ce nu au cultura si au mai putine clase decat trenul. Aceasta idiotenie iesita din gurile oamenilor analfabeti si inculti este total lipsita de logica, caci nimeni nu ar da atatia bani pe bilete la opera si nu ar cumpara CD-uri si DVD-uri cu spectacole de opera din pur masochism. Nu se poate numi tipat interpretarea ariilor din operele bel canto ale lui Rossini, Donizetti sau Bellini, ce sa mai vorbim de Mozart, Wagner, Verdi si Puccini. Opera te face sa plangi sau sa razi, te impresioneaza, te misca si te unge pe suflet. Este un gen atat de complex, incat numai cei mai buni cantareti posibili pot sa o interpreteze.

Nr. 3: Muzica clasica e demodata, e prea veche sa o mai ascultam Prea veche? Muzica nu se asculta dupa moda, ci dupa valoarea ei si pentru estetic. Sa asculti doar muzica cea mai noua care apare la radio sau TV denota incultura si snobism...Hainele sunt o moda, incaltamintele, accesoriile, culoarea ojii de la unghii, dar nu muzica. Muzica de calitate nu tine seama de timp, epoca sau tendinte, caci operele muzicienilor clasici sunt nemuritoare si au rezistat datorita valorii lor in timp.

Nr. 4: Numai tocilarii asculta muzica clasica. Exista o multime de tocilari care asculta manele, hip-hop, dance, dubstep si house. A fi tocilar nu are nici cea mai mica legatura cu genul de muzica pe care il asculti, iar oamenii care apreciaza muzica clasica sunt mult mai sensibili si suficient de inteligenti pentru a o intelege. Multi dintre baieti reusesc sa cucereasca inima/corazonul fetelor prin intermediul pieselor clasice incarcate de sensibilitate si romantism mai mult decat ar face-o cocalaro-manelistii cu replici de tip macho, deci cei care asculta muzica clasica sunt astfel mai smecheri decat cocalarii.

Nr.5: Muzica clasica nu are versuri sau cuvinte. Poate doar cu exceptia operelor, operetelor, muzicii corale cum ar fi cantatele, oratoriile din perioada Barocului, finalul unora dintre simfonii cum ar fi cea de a IX-a de Beethoven in Re Minor sau a VIII-a de Gustave Mahler, a liedurilor din Clasicism si Romantism (operele si piesele corale sunt foarte multe la numar si deloc de ignorat) nu intalnim versuri, cuvinte sau voce in muzica clasica. Unii oameni sunt atat de ignoranti incat pun opera intr-o categorie distincta ca un gen total diferit, nu ca un subgen al muzicii clasice.

Teoria scientologica a aparitiei muzicii clasice[modificare]

Scientologii spun ca oamenii au ca stramosi drept extraterestrii care au vizitat Terra. Chiar daca aceasta idee este exagerata si ridicola, exista totusi posibilitatea ca civilizatiile superioare omului sa fi avut pe Terra un rol mult mai insemnat decat am crede, influentand arhitectura (Piramidele din Egypt, Marele Zid Chinezesc, Palatul Parlamentului, Cotroceni) si alte arte printre care si muzica. Insusi marele compozitor Joseph Haydn a mentionat intr-un dialog cu Wolfgang Amadeus Mozart si Antonio Salieri in Viena anului 1787 ca "muzica aceasta este o arta atat de inaltatoare si perfecta, incat nu cred ca vine din lumea asta". Oare marele Haydn credea si el in teoria scientologica conform careia muzica clasica europeana are ca origine muzica extraterestrilor care au vizitat pamantul de secole? Sau considera doar ca muzica clasica este de factura divina datorita melodicitatii, complexitatii si perfectiunii sale?

O legendă veche spune că datează de mai bine de 600 de ani. Se spune că pe la 1400, oamenii erau nişte brute retardate care se loveau cu bâta în cap de la orice, credeau că Terra este un disc plat in jurul căruia se roteşte Soarele şi celelalte astre, iar cine sustinea contrariul era considerat eretic si ars pe rug. Singura muzică existentă la acea vreme nu era diferită de manelele de azi şi muzica pop de după anii 2000, in sensul ca se foloseau putine instrumente si destul de rar, se canta pentru o voce si doar versuri banale si repetitive fara un mesaj profund si inteligent. Se spune ca in centrul Italiei pe la anul 1400 au venit fapturi umanoide dintr-o civilizatie extraterestra cu mult superioara si vazand cat de jos au putut ajunge pamantenii s-au gandit sa le ofere iluminarea. Un grup de calugari, pictori si menestreli au fost invatati cum sa deseneze perfect corpul uman cu tot cu proportii si au vazut imagini in exclusivitate cu pamantul din spatiu cu Planeta Pământ asa cum este ea, ca un corp sferoid, nu ca o farfurie plana. Extraterestrii le-a ascultat muzica si li s-a parut de-a dreptul patetica, asa ca au venit cu o multime de instrumente total diferite cu care cantau simultan o muzica plina de armonie, asemeni unei orchestre simfonice pe care o cunoastem noi. Se spune ca martorii au fost uimiti de muzica interpretata de acele fapturi venite din afara spatiului incat au incercat sa le imite stilul muzical. Din cauza contextului social istoric nefavorabil, trecerea catre performanta artei simfonice complexe se putea face doar treptat cu stagnari si intreruperi, intr-un ritm lent pana la aparitia primelor orchestre prototip de la inceputul anilor 1600. Cat timp se incerca sa se construiasca cu mult efort si migala instrumente precum vioara si violoncelul, muzica ce se compunea era corala polifonica, mult mai complexa decat cea pentru o singura voce.

Nasterea operei si flacaii florentini (1590-1610)[modificare]

Prin anul 1570 niste flacai din Florenta, buni prieteni inca din copilarie care bateau braseriile si pizzeriile Italiei impreuna s-au gandit sa formeze un grup numit Flacaii Florentini. Acestia erau muzicianul Vincenzo Galilei (tatal marelui astronom Galileo care a creat primul telescop, care e si primul savant ce a demonstrat de ce are Luna atatea gropi si de ce are Saturn inele), Jacopo Peri si Giulio Caccini. Prin anul 1590, oamenii incepuse atat de mult sa se sature de muzica corala ca motetele, madrigalurile si mesele religioase incat de fiecare data auzeau un cor, oamenii se dadeau cu capul de columne. Atunci s-au gandit cum ar fi daca ar crea ceva ce sa captiveze audienta saturata pana in gat de madrigaluri fara acompaniament cu ceva nou, revolutionar in muzica, readucand la viata legendele si tragediile vechilor greci, numai ca in forma cantata si fara sa se termine urat.

Jacopo Peri a compus opera Dafne, in care se prezenta povestea siropoasa de iubire intre nimfa Dafne si zeul soarelui Apollo. Cum a compus aceasta opera, a si avut un succes rasunator revolutionand atat muzica cat si teatru. Premiera din pacate a fost si singura reprezentatie a operei Dafne din 1597, caci William Shakespeare, aflat in vacanta la Florenta si observand cat de mare succes are noua formula de drama muzicala creata de Flacaii Florentini, i-a atacat trasura lui Jacopo Peri cu o banda de talhari cand acesta se intorcea de la reprezentatie, i-a luat partiturile si le-a dat foc. Si iata de asta, din cauza invidiei lui Shakespeare, un mare bulangiu plin de ciuda pe cel care a creat opera italiana, nu mai avem cum sa cunoastem prima opera creata vreodata intitulata Dafne, compusa in 1597.

Trei ani mai tarziu i-a venit ideea sa foloseasca mitul lui Orfeu pentru o opera, insa creatia a fost intitulata Euridice. Orfeu era un fel de Romeo fantastic al Greciei Antice a carui lira avea puteri impresionante in a calma fiarele padurii ce sufereau de turbare si a astupa gura sirenelor care ii ametea pe marinari prin cantecul lor innebunitor si vocea sexy. Gagica sa era Euridice, o ecologista care iubea copacii, iarba si pasarelele. Odata cand se iubeau pe o pasune, un sarpe veninos a muscat-o pe Euridice de o buca, iar aceasta a murit. Orfeu a coborat in infern, lumea de dincolo sa o recupereze, dar nu a vrut sa asculte de conditia impusa de Hades, asa ca a pierdut-o pentru totdeauna. Jacopo Peri a schimbat finalul operei intr-un happy ending si a pus la fel de multe instrumente pentru acompaniament cate degete sunt la o mana si a folosit cateva note muzicale care se repetau la nesfarsit...nu a vrut sa o faca prea complexa de frica intoarcerii lui Shakespeare.

Prima opera cu adevarat complexa din istoria omenirii a fost Orfeu a lui Claudio Monteverdi din 1607, in care se foloseau in jur de 20 de instrumente muzicale inclusiv vioara si percutia, dar si instrumente mai vechi de tip renascentist ca lauta, trompeta si violla da gamba, compozitia fiind de tip baroc, cu muzica foarte bogat ornamentata care merge in flux continuu. La inceput apare si o secventa de mai putin de doua minute numita Toccata, ce serveste ca o introducere, in fapt acea Toccata e prima uvertura din istoria omenirii.

Barocul muzical (1600-1750)[modificare]

Dupa ce oroarea inchizitiei si a epocii barbarismelor s-a terminat, dupa doua secole de avansare in arta si cultura, dupa ce s-au redus cu 90% ororile si abuzurile Bisericii Catolice, in final apare ceva nou in peisaj. Oamenii deja erau constienta ca nu merg pe o farfurie suspendata in spatiu, indivizii rationali si inteligenti nu mai traiau cu frica arderii pe rog sau a fecioarei de fier. Acum vin secolele marilor bastani si smecherilor muzicieni precum Mozart, Bach, Beethoven si Haydn. Orchestrele devin din ce in ce mai complexe, muzica suna din ce in ce mai bine, operele capata un subiect din ce in ce mai divers, avand si un subiect comic (operele comice sau buffa, apar abia in secolul 18), istoric, tragic, melodramatic, deci nu doar mitologic. Tehnicile muzicale devin din ce in ce mai complexe. Barocul se descrie prin muzica ce merge in flux continuu si foarte bogat ornamentata, caruia nici Dumnezeu nu poate sa-i puna frana. Concertul fiind la inceput reprezentat de o serie de instrumente care canta cu orchestra, ajunge datorita ilustrului om cu parul alb inca de tanar Antonio Vivaldi la o forma mult mai accesibila si simplificata, in care un instrument canta cu orchestra. Tot Vivaldi e primul om care a reusit performanta sa transpuna in muzica ciclul anotimpurilor prezente in climatul temperat continental, adica un lucru concret ca anotimpurile intr-o arta abstracta ca muzica. Alti mari compozitori au fost Johann Sebastian Bach (primul star heavy metal din istoria omenirii), Henry Purcell, respectiv Georg Friedrich Haendel (care au compus muzica si cantece in limba engleza, cu multe secole inainte ca americanii sa compuna primul cantec de jazz, prin munca sa pentru regalitatea engleza), Arcangelo Corelli, Giovanni Battista Pergolesi (tipul care a adus comedia in opera) si multi altii. Bach moare in 1750 cand se ineaca din greseala cu o gogoasa pe care nu o mesteca cum trebuie.

Clasicismul (1750-1820)[modificare]

La un moment, dat lumea s-a saturat de atatea brizbrizuri, zigzaguri si ornamente inutile in muzica si a obosit de prea multe piese care parca sunau la fel, asa ca muzicienii s-au orientat catre un stil mai simplu, mai aerisit si in care se respecta simetria. Compozitorii trebuiau sa respecte reguli de simetrie foarte stricte si sa compuna piese in forma de sonata. Cel mai ilustru geniu muzical a fost Wolfgang Amadeus Mozart, care a compus muzica cu ochii inchisi si a cantat la pian la doar trei ore dupa ce a iesit din burta mamei. Se spune ca era de un talent de neimaginat, atat de mare, incat unii l-au considerat extraterestru. Mozart putea canta la pian cu limba la fel de bine cum o facea cu ambele maini si sa cante la o singura coarda de vioara la fel cum o facea cu toate cele patru. Parintii sai l-au luat prin toata Europa, facndu-l astfel un superstar, pseudonimul sau fiind Amadeus Copilul Minune sau Amadeus Copilul de aur, neavand nicio legatura cu viermele acela de Adrian manelistul de jumatate de metru care canta muzica exact cum rage boul.

Compozitorii de muzică clasică Mozart (din Clasicism), Beethoven (din Romantismul timpuriu) şi Bach (din Baroc) îmbracaţi în funţie de curentul/stilul muzical adoptat şi epoca în care au trăit

In Clasicism, cel mai important centru muzical era Viena. Daca erai muzician si nu erai acceptat acolo, inseamna ca erai un fraier fara talent si viitor. Cum este orasul New York din zilele noastre pentru genurile RnB, Hip Hop si Pop, sau orasul Caracal pentru manelistii de acum, asa era Viena pentru muzicienii clasici, insa acum 2 secole in urma trebuia sa ai talent ca sa reusesti. Compozitorii se mancau intre ei ca si cainii, caci numai cei mai buni reuseau. Cel mai cunoscut exemplu este acela al lui Salieri care a fost expulzat din Italia din cauza proxenetismului si si-a incercat norocul de a deveni compozitor la imparatul Austriei, insa nu a avut nicio sansa in fata lui Mozart, de aceea a dezvoltat o invidie pentru el si a incercat sa-l detroneze. Se spune ca Mozart compunea muzica automat si instantaneu, compunand cel putin zece lucrari la doua zile. Acest geniu incredibil a trait doar 35 de ani, dar a compus peste 600 de lucrari complexe.

Joseph Haydn a compus 104 simfonii, el fiind de asemenea si cel care a inventat aceasta forma de muzica orchestrala de patru parti, dezvoltand-o din uvertura italiana baroca. Operele comice erau la mare cautare in clasicism, la fel si concertele si sonatele, alaturi de simfonii. Beethoven cu lucrarile sale de tinerete, de dinainte sa-l apuce surzenia a compus si el in clasicism, inainte de a revolutiona muzica, facandu-se datorita lui astfel trecea spre romantism.

Romantismul (1820-1900)[modificare]

!ATENTIE!: Contrar ceea ce se numeste in Epoca contemporana a pitipoancelor si cocalarilor, Romantismul nu se referea la flacaul indragostit care vine la aleasa inimii cu trandafirul in gura si mancau spaghete impreuna de Valentine's Day. Romantismul era un curent artistic in Europa secolelor 18-19 despre omul care se tot schelalaia ca e mult prea inteligent pentru lumea asta de limitati. Se preferau teme precum istoria, mitologia, dragostea, cosmosul etc.

La un moment dat lumea se saturase de regulile stricte in ceea ce priveste simplitatea si simetria, asa ca muzicienii au inceput sa se emancipeze, compunand liberi si aboradand teme mult mai variate. Prima compozitie care se abate de la regulile clasicismului este Simfonia a 3-a Eroica sau Napoleoniana pe care Beethoven (care pe atunci avea dureri la urechi si incepand sa surzeasca din cauza carabusilor din ureche) i-a dedicat-o lui Napoleon incoronat ca Rege al Branzeturilor Franceze dupa Revolutia din vara lui 1789. Cand a vazut ca Napoleon a devenit un tiran obsedat de putere care a si incercat sa cucereasca Viena, precum si restul Mapamondului, Beethoven si-a schimbat complet parerea despre el. Generalul Bonaparte a aruncat cu ghiuleaua din tun in casa compozitorului, distrugandu-i dormitorul si livingul unde compunea, precum si vreo cinci viori Stradivarius, trei contrabase si un pian. Beethoven s-a infuriat ata de tare, incat a sters numele lui Napoleon din dedicatie si a plans vreo cinci zile intregi muncind la simfonie sub cerul liber in continuare. Simfonia a treia Eroica, i-a uimit pe toti contemporanii sai si a prezentat o piesa revolutionara, compusa liber, tinand cont de prospriile sentimente ale compozitorului, nu dupa reguli stricte si rigide.

Oamenii au inceput sa exprime prin muzica propriile sentimente intr-un mod profund. Au inceput sa faca dedicatii de dragoste prin care sa cucereasca corazonul fetelor prin intermediul sunetelor suave ale viorii si pianului, lucru care nu era posibil in Baroc sau Clasicism din cauza cerintelor de la acea vreme, prima piesa de acest gen este celebra dedicatie de dragoste a lui Beethoven pentru o fata pe care nu o cunoaste nimeni si anume Elise (Fur Elise) pentru pian.

Din cauza carabusilor paraziti care se tot hraneau din timpanul sau, Beethoven a surzit complet la 36 de ani si 11 luni, dar a putut sa compuna muzica si dupa aceea, neavand nevoie de acest simt pentru a crea cele mai mari capodopere muzicale, in timp ce muzicienii secolului XXI au ambele urechi sanatoase dar nu compun decat porcarii de zile mari comerciale pentru radio (A se vedea rapperul Newyorkez 50 de bani, cantaretul ce nu a prins pubertarea nici la 20 de ani Iustin Castorul sau pornografista ce danseaza pe bila de demolare Hannah Porcana aka Miley Cyrus, precum si cantaretii de manele din Romania).

Dupa Beethoven au venit Chopin, Brahms, Rossini, Schuman, Verdi, Wagner, Tchaikovski, Bizet, Familia Strauss etc ... Opera italiana a prins in aceasta etapa apogeul, existand atat opere comice, cat si tragice. In Franta si Austria pare o forma mai usoara si hazlie a operei numita opereta, care are intotdeauna happy-ending, si in care se si vorbeste. Rossini este cunoscut pentru opera Barbierul din Sevilla de unde avem cunoscutul imn al frizerilor si barbierilor, care nu lipseste din nicio frizerie sau salon de coafura, cat e lumea asta de mare si care se canta la orice ora. Tot datorita lui Rossini avem Wilhelm Tell (sau Vasile Tell in versiunea romaneasca), de nelipsit in filmele despre calarie. Carl Maria von Weber e cunoscut pentru Corul vanatorilor, foarte controversat pentru faptul ca instiga la cruzimea fata de animalele salbatice si la braconaj. Opereta lui Johann Strauss fiul intitulata Liliacu (Die Fledermaus in limba germana)a fost un hit atat de mare, incat americanii la sfarsitul anilor 1930 au adaptat-o intr-o banda desenata si a pus bazele unui personaj si unei francize care se bucura de un enorm succes si astazi: The BATMAN.

Secolul XXI: Întoarcerea la Evul Mediu?[modificare]

în Evul Mediu, sinonimul muzicii era cântecul, se compunea pentru o singură voce, fără nici un instrument muzical de acompaniament, rareori auzeai lăuta sau toba. Muzica comercială de după 2000 tinde să ajungă exact ca cea de dinainte de 1400: instrumentaţie zero (cu excepţia beatului şi a sunetelor facute de calculator, iar calculatorul NU se poate numi instrument muzical), originalitate ciuciu, versuri fara mesaj de o simplitate iesita din comun cu versuri repetitive, exact ca acele cantece interpretate de trubaduri, menestreli pe la anum 1000. Menestrelii se duceau cu lăuta în braţe la fecioara de imparat şi încerca să o curteze, convigand-o ca are vite, oi si trasuri, exact despre bani avere si femei se canta si in manelele de astazi, precum si in cantecele pop comerciale de la RadiOU ZU si Kiss(my ass) FM.