Murosgenes

De la Neciclopedie
Salt la: navigare, căutare

Murosgenesul (mai cunoscut ca Murgeni) este o localitate greu de localizat în România. I se mai spune şi "Tărâmul negru", din cauza numărului mare de cetăţeni de etnie rromă care îl populează, aşezaţi îndeosebi în sudul, estul, centrul, nordul şi vestul Murgeniului.

Pierdut între două dealuri, o pădure şi un râu, Murgeniul este situat în una din cele mai prospere regiuni ale României, judeţul Vaslui, unde PIB-ul depăşeşte 4000 euro de persoană, bani la care se adaugă şi animalele domestice pe care toţi latifundiarii din regiune le deţin.

Istorie[modificare]

Istoricul grec Herodot menţionează în secolul V BC regatul celtic al Bastarzilor, cu centrul în Dealurile Fălciului, al cărui cel mai de seamă conducător a fost Murosgenes ("sex pe perete" în greaca veche, numit aşa după un episod din tinereţe când a văruit un zid după ce a văzut-o dezbrăcată pe sora lui vitregă). La moartea lui, supuşii i-au înălţat un mare monument din piatră acră şi l-au denumit Mausoleul lui Murosgenes. Ulterior, oamenii au furat pietrele din construcţie şi au construit case în jurul mormântului (mai târziu şi peste acesta), aşezarea astfel înfiinţată moştenind numele fostului rege bastard. Murosgenesul a rămas în relativă obscuritate până la invazia triburilor proto-moldave în sec. III AD, când a fost capturat de vasluieneşti (cel mai estic şi fioros dintre aceste triburi) şi transformat în capitala unui regat ce a rezistat invaziilor ulterioare, dar a căzut în mâinile celor dintâi moldoveni conduşi de Roman I Muşcat Otonel. Vechea denumire a fost adaptată IQ-urilor mai mici ale noii stăpâniri, transformându-se în Murgeni.

Pe parcursul Evului Mediu românesc (1365-1859), Murgeniul a fost înglobat în Moldova, devenind o piesă de rezistenţă în lupta anti-otomană, vestit pentru acţiunile sinucigaşe ale locuitorilor lui ce se infiltrau în tabăra turcească pentru a fura tot ce găseau. Turcii au fost înfrânţi în numeroase ocazii după ce au făcut popas la Murgeni, deoarece erau mereu lăsaţi doar în iminei. Dupa Unirea din 1859, înfloritorul Murgeni a decăzut la statutul de sat. Urmaşii lui Murosgenes şi ai vasluieneştilor au părăsit zona, cu tot cu case, fiind înlocuiţi de ţigani şi corturile lor, strânşi din regiunile învecinate. În istoria României, acest episod este cunoscut ca "Marea hoinăreală". În primul război mondial, Murgeniul a fost departe de linia frontului, dar a prosperat de pe urma comerţului cu trupele ruseşti în tranzit prin România. Cel mai adesea se schimbau sticle de vodcă pe arme cu care localnicii se războiau între ei (obicei păstrat până în zilele noastre). În perioada interbelică, nepoţii moldovenilor plecaţi în exod au revenit pe plaiurile strămoşeşti şi au reuşit să dilueze concentraţia de rrom a Murgeniului. O mare lovitură pentru minoritatea majoritară a rromilor a constituit-o venirea la putere a regimului Antonescu, adept al unei politici de exterminare în masă a "elementelor perturbatoare ţigăneşti", prin trimiterea lor la muncă. Jumătate din rromii localnici au pierit, după ce nu s-au adaptat la programul normal de 8 ore pe zi (ei nelucrând până atunci nici o oră în viaţa lor).

În perioada comunistă, Murgeniul a fost transformat într-un puternic centru al industriei textile, fabrica de chiloţi din localitate aprovizionând întreaga zonă de sud-est a Europei. Dezvoltarea economică a atras cu sine şi emanciparea localnicilor care au făcut un obicei zilnic din a purta lenjerie intimă. Din păcate pentru ei, în plin avânt al producţiei, fabrica a fost zguduită din temelii de cutremurul revoluţionar din 1989 şi a fost închisă după o scurtă tentativă a premierului Victor Ciorbea de a o reprofila spre fabricarea de ciorbă la conservă. După intrarea în Marea Uniune Europeană, Murgeniul a fost ridicat la rang de oraş comunal, prin introducerea de automobile pe care locuitorii să le înhame la plug.

Geografie[modificare]

Aşezarea se găseşte într-o vale adâncă şi tenebroasă pătrunsă chiar în zona mediană de un deal masiv şi prelung de unde izvorăşte un pârâu lăptos ce se împrăştie pe lângă periferiile Murgeniului. Atât culmea dinspre exterior a dealului, cât şi zona depresionară au fost odinioară des împădurite, dar în ultimii ani, codrii au fost masiv defrişaţi. Reţeaua hidrografică este reprezentată de Râurile de urină ce se scurg din haznalele oraşului şi de Iazul Morţilor, numit aşa pentru că multe nunţi s-au ţinut pe malul său. Bat multe vânturi (regiunea e faimoasă pentru culturile de fasole şi cartofi), cel mai aspru fiind crivăţul care ia aspect de tornadă vara, ajungând până la 800 km/s.

Climă[modificare]

Datorită numeroaselor autoturisme dotate cu sistem de climatizare, Murgeniul dispune de o climă extrem de variată, de la subpolară la ecuatorială, temperaturiile variind între -90 şi +69 grade kelvin/metru pătrat. Precipitaţiile sunt mai abundente în timpul certurilor dintre rromi, când scuipatul căzut măsoară până la 3000 mm coloană de mercur.

Economie[modificare]

Nu există. Se practică trocul şi agricultura de subzistenţă. Turismul de portofele asigură circa 98% din venituri.

Demografie[modificare]

  • Ţigani/Rromi: 60%
  • Vasluieneşti: 30%
  • Metişi (din familii mixte rrome-vasluieneşti): 7%
  • Români: au fost doi, dar s-au retras.
  • Alţi moldoveni: 3%

Transport[modificare]

Cel mai sigur mijloc de a ajunge în Murgeni (deşi nu se recomandă să ajungi acolo, doar dacă nu eşti vreun sinucigaş) este paraşutarea direct în localitate. În rest, există varianta rutieră, prin tranşeele şi cuiele de pe şoselele din vecinătate sau cu trenul, unde se recomandă păstrarea la vedere a unui cuţit pentru a scăpa de controlori. În Murgeni traficul căruţist este foarte intens, brişca multi-purpose fiind preferata localnicilor.

Cultură[modificare]

Murgeniul este centrul european al conferinţelor pe teme lingvistice, al cenaclurilor de poezie şi al expoziţiilor de pictură şi sculptură. Tot aici se desfăşoară Festivalul Anual de Canto "Ce moare duşmanii mei", sub patronajul lui Florin Salam, la care s-au afirmat celebrii muzicieni Florin Peşte, Fernando de la Cara'n'Sebeş, Sorinel Pustiul şi Marius de la Spermezeu.

Educaţie[modificare]

Există două şcoli în Murgeni: şcoala străzii/uliţei şi cea a vieţii, ambele guvernate de dictonul latin "Pugnis me non cerebro" ("Pumnii mei minte nu are"). Pentru învăţâmânt superior, tinerii pleacă în străinătate, unde-şi pun în practică baza teoretică învăţată în Murgeni.

Sporturi[modificare]

Murgeniştii sunt înnebuniţi după sport, având câteva discipline la care au ajuns, cu timpul, să exceleze. Printre acestea se numără tirul cu pistolul, scrima, aruncarea pietrei, 100 de metri sabie (un concurent e lăsat să plece cu oarecare avans înaintea altuia ce îl urmăreşte cu o sabie în mână), călăria, săritura în înălţime peste gardurile vecinului, boxul, chei oan-ul şi pokerul.

Arhitectură[modificare]

Se disting casele şi blocurile din chirpici şi vilele rromilor, în stil neo-brăzat, cu linii fine de kitsch şi coloane de aur masiv. În centrul vechi se păstrează încă vechi case de-ale bastarzilor, conservate cu atenţie de autorităţile locale, laolaltă cu mormântul întemeietorului Murosgenes, peste care s-a construit o splendidă fântână arteziană cu apă dintr-un izvor subteran cu apă caldă (singura sursă de apă caldă din oraş şi, ca urmare, un loc de pelerinaj pentru localnicii nespălaţi).

Viaţă religioasă[modificare]

Predomină cultul magiei albe şi negre, ale cărui principii sunt strânse în cartea sfântă a murgenarilor, anume Biblia Mamei Omida.

Localităţi înfrăţite[modificare]

  • Madras (India)
  • Delhi (India)
  • Chennai (India)
  • Şuţeşti (România)
  • Şegarcea(România)

Personalităţi de seamă[modificare]

Primarul, pentru că are curajul să primărească un asemenea oraş.

Ştefan cel Mare - în drum spre Podul Înalt, a făcut o pauză de toaletă în Murgeni, unde se spune că ar fi declarat "acesta e un loc bun să te caci în el"

Clanul Muruieştilor (nu putem da detalii, din motive de securitate; contactaţi-ne în particular).