Livion Absinte

De la Neciclopedie
Salt la: navigare, căutare
Într-un sipet prăfuit, ascuns într-o raclă aproape învelită în ceara lumânărilor ce-au ars fără încetare din ziua hărăzită, până ce o pală de vânt le-a stins, am găsit un manuscris cu cerneala decolorată de timp, pe care cineva caligrafiase cu evlavie urătoarele:
Se pare că Degas l-a cunoscut personal pe Livion Absinte

Livion Absinte (n. 1 aprilie, aprox. 1800) a fost un călugăr pustnic din regiunea nordică a Dobrogei. În cel puțin 90 ani de viață, a ajutat la adăpostirea a peste 350 de refugiați politico-religios, condamnați și urmăriți de regimul austro-ungar al vremii pe motiv de propovăduire a ortodoxismului în regiunile sub dominație austro-ungară. Numele Absinte i-a fost adăugat în momentul sanctificării, datorită obiceiului său de a se aghesmui cu absint.

Deși sanctificat încă din timpul vieții de biserica ortodoxă, sărbătoarea nu a intrat în conștiența națională românească decât după anexarea Dobrogei teritoriului românesc, la sfârșitul primului război mondial. Dar chiar și după această dată, numărul foarte mare de oficiali ai Bisericii care contestă validitatea sanctizării călugărului Livion a determinat omitereaea lui din majoritatea calendarelor ortodoxe emise. Motivul principal de respingere a sanctificării este stilul de viață al lui Livion nedemn pentru un călugăr pustnic, existând atestări ale numeroase jafuri comise asupra unora dintre refugiați, precum și pângăriri repetate ale bisericilor din zona Măcin.

Printre susținătorii Călugărului Livion cel Sfânt se numără mai ales descendenții săi direcți, care argumentează că toate au fost zvonuri lansate de austro-ungari și de preoți corupți cu scopul de a determina localnicii de a dezvălui locația peșterii lui Livion.

Până astăzi nu există nicio atestare conform căreia călugărul Livion ar fi fost vreodată găsit. Se presupune că și-a petrecut ultimii ani singur, deși o cruce montată în stâncă a fost găsită în munții Măcinului, în apropierea unei văgăuni în 1987, inscripționată cu "LVON SABINT M 5893". Deși crucea indică moartea călugărului în 1889 e.n., mulți susțin că însuși Livion a așezat-o acolo în acel an, pentru descurajarea eforturilor urmăritorilor săi.